Articol supus moderării, urmând a fi plasat în secțiunea Ski în România la categoria Sporturi de iarnă.

Săriturile cu schiurile reprezintă un sport de iarnă tradiţional, care provine din Norvegia. Împreună cu combinată nordică şi schiul fond, face parte din grupul de discipline de schi nordic. La fel ca cele mai multe sporturi, săriturile cu schiurile au fost supuse unei dezvoltări extensive, de la începutul său în 1870.

Adepţii săi au experimentat treptat diferite tipuri de schimbări, încercând să obţină cea mai mare distanţă posibilă şi faza de zbor în sine a suferit schimbări importante. O schimbare fundamentală în sărituri a venit la mijlocul anilor 1980, în trecerea de la stilul clasic, în care schiurile săritorului erau poziționate sub corpul său în timpul fazei de zbor, la tehnica V. Pionierul tehnicii V a fost Jan Böklev din Suedia. El a ignorat scăderea scorului său de către judecători şi a folosit aceasta tehnică pentru a ateriza cu mulți metri mai departe decât restul săritorilor, care au utilizat în continuare tehnica clasică.

Treptat, din ce în ce mai mulți săritori au folosit și dezvoltat tehnici de sărituri în V tot mai sofisticate, fapt care i-a determinat pe arbitrii de sărituri să își ajusteze treptat abordarea și punctele nu au mai fost scăzute pentur faza de zbor. Azi, tehnica V este recunoscută și folosită de către toți săritorii cu schiurile, fiind esențială pentru succes.

Un concurs de sărituri cu schiurile constă dintr-o rundă de antrenament, una de calificare, prima rundă din competiţie şi runda finală. Condiţiile de calificare depind de tipul de concurs; de obicei, 50 de săritori se califica în prima rundă din concurs, iar cei mai buni treizeci continua apoi în runda finală.

Săriturile au loc pe rampele certificate de diverse dimensiuni, cu profil şi facilităţi aprobate. Anterior trambulinele erau marcate în conformitate cu punctul de construcţie (K): K 30, K 50, K 120, etc. Acest lucru este acum înlocuit cu unul mult mai precis HS (hill-size = dimensiunea dealului) de etichetare, de exemplu, HS 134, care se calculează individual pentru fiecare deal, cu formule speciale. Sunt ţinute concursuri atât individuale cât şi în echipa. Echipe sunt formate din patru jumperi, fiecare sărind pe rând, scorurile lor sunt însumate.

Evaluarea săriturilor

Sărituri cu schiurile vizează cel mai lung salt posibil, folosind cea mai precisa tehnică posibil. Conform tabelelor uniforme, jumperul este punctat pentru lungimea saltului. Tehnica de salt este evaluată de cinci judecători de sărituri, fiecare poate da până la 20 de puncte. Cele mai mari şi mai mici scoruri sunt ignorate. Scorul maxim de stil poate fi, astfel, 60. Judecătorii  evaluează întregul salt: de la faza de zbor, cu jumperul aproape nemişcat, poziţionat între schiuri, la faza de aterizare “Telemark” (picioarele îndoite la genunchi, şi genunchiul piciorului din spate este în imediata apropiere a gleznei piciorului din faţă), la o plecare perfectă de pe pista de aterizare. Scorurile pentru lungimea de salt şi stil sunt însumate, jumperul cu cel mai mare scor atât din prima rundă cât şi finală este câştigătorul competiţiei.

În competiţia pe echipe, un jumper de la fiecare echipă sare la rândul său, scorurile tuturor membrilor echipei sunt evaluate, iar echipa cu cel mai mare scor câştigă.