Obiceiuri populare

Inainte de sosirea iernii, de Sfantul Dumitru, locuitorii din satele Sirnea, Fundata si Moieciu, fac „Focul lui Sumedru”, sarbatoare la care participa copiii satului, dar si adultii. Copiii, îmbracati in portul popular specific locului, fac un foc mare si joaca dansuri sacre in jurul lui.

Legenda bradului.      Pe vremea când Domnul Iisus mai păşea pe acest pământ, s-a iscat din senin o furtună cum nu mai fusese alta până atunci. Grindina er

Târgul de fete de pe Muntele Gaina. Traditia targului de fete de pe Muntele Gaina se pierde la cumpana dintre legenda si realitate si continua sa atraga an de an, in sambetele si duminicile cele mai apropiate de sarbatoarea „Sf.Ilie” (20 iulie).

Craciunul la Romani si pe mapamond. Crăciunul este de fapt o sinteză a ritualurilor păgâne legate de sărbătorile solstiţiului de iarnă (22 decembrie -când este cea mai lungă noapte din an)

Înmormântarea Farşangului, de lăsatul secului de Paști. FARSANGUL in judetul AlbaObiceiul dateaza de peste 200 de ani si este imprumutat de catre maghiari de la sasii din satele invecinate. Ceremonialul de

Udatul Ionilor la Tălmăcel.    Dupa ce săteni din localitatea Tălmăcel participă la slujba religioasă de Sfântul Ion, un flăcău călare anunță începutul sărbători

Obiceiuri de Sfantul Andrei.În Bucovina de exemplu se practică și astăzi anumite obiceiuri și ritualuri în ajunul sărbătorii de Sf. Andrei, cum ar fi ,,făcutul cu ulcica” sau ,,Păzitul usturoiului”, considerându-se o zi prielnică anumitor practici și farmece de dragoste.
Cele mai multe ritualuri sunt dedicate și în Maramureș atragerii iubirii. Dacă de exemplu, vă prinde noaptea de Sf. Andrei într-una din casele maramureșene și încă nu v-ați găsit jumatatea, gazdele și găzdoaiele vă vor iniția în practicile de aflare a ursitului. Această acțiune va cere sacrificii, căci va trebui să frământați cu propriile mâini o turtă sărată și să țineți o zi post negru. Iar după toate strădaniile, sufletul pereche vă va apărea noaptea în vis dându-vă o cană cu apă.

Obiceiul Lolelor din Agnita.
Alaiul sau Parada reprezenta înmânarea lăzii de breaslă „Ladeforttragen”- noilor conducători de breaslă şi a calfelor, fiind însoţit de personaje haioase „lole”(Urzeln) care săreau şi protejau lăzile de vecinătate. Participarea acestora în cadrul paradei a devenit în timp un obicei popular foarte important pentru comunitatea săsească a Agnitei.
În anul 1911, după aproape 39 de ani, meşterii breslelor de cizmari, croitori, pielari şi dogari s-au hotărît să reînvierii vechiului obicei al transmiterii lăzilor de breaslă încălcând astfel interdicţia impusă.

Sezătoriile de iarnă. În serile lungi de peste iarnă, femeile şi tinerele fete se adunau la o casă, pe criterii de vecinătate sau rudenie, în şezătoare, prilej de m

Ouăle încondeiate-adevărat meşteşug al românilor. De-a lungul timpului românii s-au evidenţiat prin anumite activităţi caracteristice care le-au certificat valoarea şi creat un loc special în r�