Castelul Bran     

La doar 25 de Brasov pe DN 73, turistul descopera, Branul o zona turistica in plina dezvoltare ce tinde sa devina o importanta zona a turismului rural, ecologic si cultural.

 Localizat la intrarea in culoarul Rucar - Bran pe drumul comercial ce lega Brasovul de Campulung.

Fiind de-a lungul timpului una din cele mai importante legaturi transcarpatice, Trecatoarea Branului a dezvoltat o istorie dinamica formata din cele doua componente majore, activitatile comerciale desfasurate pe drumul ce o strabate si de repetatele invazii militare care foloseau acelasi traseu.

Amfiteatru natural, strajuit la est de muntii Bucegi si la vest de masivul Piatra Craiului, Trecatoarea Bran oferea prin deschiderea sa o larga panorama atat spre Tara Barsei cat si spre dealurile si valea Moeciului.

Cetatea Bran a fost asadar inzestrata cu un domeniu format din sate ale Tarii Barsei precum: Baciu, Cernatu, Satulung, Turches, Tarlungeni, Zizin, Purcareni, Crizbav, Apata, Zarnesti şi Tohan (ultimele doua facand parte din domeniul pana in anul 1395), stapanii domeniului avand drept de folosinta asupra padurilor si apelor, asupra vanatorii si pescuitului, asupra fantanilor si a campurilor comune.

Asa cum a fost prevazut, amplasamentul fortaretei domina drumul, controland una dintre cele mai importante cai de acces in Transilvania, evidentiind rolul sau militar. Paza trecatorii era asigurata de garnizoana cetatii.

Castelul Bran a fost ridicat  în 1212 de cavaleri teutoni. Deși astăzi castelul Bran a devenit un fel de marcăa mitului Dracula, istoria lui are prea puțin de a face cu acesta.

Odinioară, regele Andrei al II-lea al Ungariei (1176-1235) așezase în Țara Bârsei, Ordinul Cavalerilor Teutoni, care aveau însărcinarea să apere de cumani granița răsăriteană a țării, de curând cucerită de unguri, și să răspândească catolicismul printre ”păgâni”. Peste 14 ani, în 1225, teutonii au fost alungați în urma unor confruntări armate, între timp, aceștia înălțaseră aproximativ șapte castele, printre care se număra și Branul.

În 1377, sași  din Țara Bârsei, care cuceriseră fortificația teutonilor (așezată pe o stâncă de 60 m) încă de la sfârșitul secolului al XIII-lea, au construit pe locul ei o cetate de piatră. Mai târziu, Iancu de Hunedoara (1441-1456) a reparat și întărit Branul, apoi l-a însărcinat pe Vlad Țepeș, care pierduse tronul Țării Românești, cu apărarea sudului Transilvaniei; se prea poate ca  Țepeș să fi poposit cu acest prilej și pe aici. Castelul a fost vândut în 1651 de principele Rakoczy II (1648-1660) brașovenilor, care l-au stăpânit mult timp.

La data de 1 decembrie 1920, Consiliul orășenesc din Brașov a donat Castelul Bran regina Maria, în semn de recunosștință față de contribuția adusă la înfăptuirea Marii Unirii de la 1 Decembrie 1918. Între 1920-1927, arhitectul Curții Regale, Karel Liman, a restaurat edificiul, la dorința reginei Maria, care dorea să-l transforme în reședința de vară.