Muntele Harghita este cea mai lungă şi cea mai tânără parte a lanţului neoeruptiv din Carpaţii Orientali, vârful cel mai înalt fiind Vârful Mădăraş (1801 m). Partea centrală, aşa-numita Harghita Centrală separă Secuimea, mai precis Scaunul Ciucului şi Scaunul Odorheiului. Vârful acestora este muntele Harghita Mădăraş, muntele sfânt a secuilor. De pe vârf avem o privelişte extraordinară asupra lanţului: în vreme frumoasă putem vedea aproape toată depresiunea transilvanică, Munţii Făgăraş, Piatra Craiului. Dintre cele mai importante forme de relief (vizibile) menţionăm: Platoul Harghita, Munţii Gheorgheniului şi Ciucului, Blatul Libanului şi Muntele Hăşmaşului. La est sunt Munţii Ciucului, respectiv Depresiunea Ciucului. Pârtiile din zonă sunt la cca. 1500 şi 1760 m, sezonul de schi începe în decembrie şi poate dura până în mijlocul lunii aprilie, în această perioadă cu siguranţă există zăpadă pe pârtii, desigur asta depinde şi de vreme. Dacă vremea este favorabilă sezonul se poate prelungii şi până în mijlocul lunii Mai. Cabana Mădăraş, construită în anul 1941 este clădirea cea mai veche de pe munte, de peste 60 de ani „veghează” Muntele Harghita, de mai multe decenii este prima clădire pe care le vizitează turiştii ajunşi pe munte.  Este punctul central de pe munte, care se reînnoieşte periodic. În ultimii ani mai multe pensiuni ajută cazare turiştilor. Locul a devenit atât de popular, mai ales după schimbările din 1989, încât cabana a devenit foarte cunoscută.