Familia Banffy a ridicat castelul de la Bonţida, la origine un ansamblu renascentist, care a suferit importante transformări în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Castelul de la Bonţida a fost supranumit Versailes-ul Transilvaniei. Este înscris pe lista Monumentelor Istorice ale judeţului Cluj, elaborată de Ministerul Culturii şi Cultelor din România în anul 2004.
Bonţida este situată pe DN 1C, la 30 km faţă de municpiul Cluj-Napoca, în nord-vestul Podişului Tranilvaniei, în mare parte pe malul drept al Someşului Mic.
Domeniul de la Bonţida a intrat în posesia familiei Banffy printr-o donaţie a regelui Sigismund de Luxemburg, realizată în anul 1387. Localitatea era una dezvoltată, fiind considerată reşedinţa comitatului Dăbâca.
În 1437, în timpul tulburărilor din nordul Transilvaniei provocate de răscoalele ţărăneşti, regele Albert de Habsburg a acordat familiei Banffy dreptul de a îşi construi o fortăreaţă la Bonţida, care să protejeze reşedinţa domeniului. Acest nucleu fortificat a fost consolidat şi extins pe parcursul secolului al XVI-lea. Cea mai importantă fază a construcţiilor de la Bonţida este legată de activitatea lui Dionisie (Denes) Banffy (1638-1674), consilier al prinicpelului Mihail Apafi, comite de Cluj şi de Dăbâca şi baron al Imperiului German. Dionisie Banffy a iniţiat construcţia unui ansamblu fortificat de mari dimensiuni, cu bastioane la cele patru colţuri şi cu un puternic turn de poartă, sub coordonarea arhitectului veneţian Agostino Serena.
În secolul al XVIII-lea a fost realizată reconstrucţia castelului în stil baroc austriac, lucrarea fiind coordonată de arhitectul Joseph Emanul von Erlach. În această etapă castelului i-a fost conferită o nouă configuraţie, prin dispunerea construcţiilor în forma literei U. Tot acum au fost realizate curtea de onoare, manejul, grajdul, remiza şi locuinţele servitorilor.
O realizare importantă a fost parcul de pe malul râului, cu alei, lac, statui şi fântâni arteziene. În concepţia integrativă specifică artei baroce, palatul  şi mediul înconjurător se aflau într-o relaţie de strânsă interdependenţă şi de influenţare reciprocă. În baza acestei concepţii, parcul a fost amenajat după un proiect realizat de arhitectul Johann Christian Erras, care a transpus în acest spaţiu format de o claritate clasicistă, dominante de o geometrie strictă. Sculptorul Johann Nachtigall a realizat grandioase statui de piatră inspirate din opera poetului antic Publius Ovidius Naso.
La începutul secolului al XIX-lea, turnul de poartă a fost demolat, din materialul rezultat fiind ridicată o moară de apă la care aveau acces şi locuitorii de pe domeniu.
 În 1850 a fost realizată o noua aripă a clădirii, sub conducerea arhitectului Anton Kagerbauer (1814-1872), care a reorgonizat şi parcul după modelul romantismului englez.
Castelul de la Bonţida a avut mult de suferit în cursul secolului al XX-lea.
În 1944, acesta a fost transformat în spital de campanie. Trupele germane au jefuit şi devastat castelul, ca răzbunare faţă de atitudinea politică a propietarului acestuia, contele Miklos Banffy, care iniţiase negocieri între guvernele României şi Ungariei pentru întoarcerea armelor împotriva Germaniei.